Conducand viata

Ma deprima oamenii care cred ca viata ii conduce, care cred in destin, care cred ca zarurile au fost deja aruncate pentru ei si se lasa-n voia sortii gandindu-se ca “ce-o fi o fi”. Eu fac ce vreau, cand vreau dar cred ca ti-ai dat seama de asta deja. Mai nou incerc sa merg unde vreau, incerc sa fiu mai spontan si sa nu-mi mai fac planuri pentru ca deciziile de moment duc de multe ori la finaluri imprevizibile foarte placute.

Ieri am vrut sa calatoresc. Unde? Nici eu nu stiam bine. Aveam cateva idei in cap dar urma sa iau decizia abia cand ma trezeam. Dimineata am facut ochi rapid pentru ca la 8:32 aveam un tren care pleca la Budapesta. Nu eram in the mood, ochii mi-erau rosii dupa doar 4 ore de somn si nici macar nu joc la Steaua asa ca am zis NEXT. Am mai dormit cateva ceasuri pana am fost trezit de multe apeluri de “La multi ani” si intr-un final mi-am zis ca cel mai bine ar fi sa ma arunc in gol de la 166 metrii.

Zis si facut, sun la oamenii cu bungee-u’ de pe Vidraru, ii intreb absolut toate chestiile dar nu mi-a trecut prin cap sa intreb daca se poate ajunge pana acolo prin munti. Ne-am urcat in masina si am plecat la drum cu ganduri mari, dar pe masura ce avansam in munti, tot mai multa zapada vedeam. La Balea Cascada ne-a anuntat omu’ ca trupele romanesti din 1917 de la Marasesti ca “Pe aici nu se trece” si m-am resemnat si ne-am oprit pe acolo. Am bagat putin tipa cu curu-n zapada in mai pentru ca iarna asta nici macar n-o cunosteam, am papat ceva si ne intorceam usor usor catre casa.

E incredibil cand stii ca poti merge oriunde vrei, nu esti presat de nimeni si de nimic si ai tot timpul din lume ca sa te plimbi. Asa ca in loc sa revin la Sibiu, am fost la Brasov si pe Valea Prahovei, unde inca n-am apucat sa dorm vreo noapte. Nu mi se pare de fitze, nu mi se pare ca traficul e infernal si am gasit niste pensiuni superbe din care aveam de ales. Am ales una si chiar nu ma gandeam ieri dimineata ca o sa-mi termin ziua in locul respectiv.

Cu saritul in gol imi pare rau putin ca n-am reusit, dar din cate am inteles Transfagarasanul se va deschide prin 1 sau 15 iunie in 2009 [depinde de cat de repede se topeste zapada] si platforma de sarituri tot acolo va fi deci sper sa fac asta in curand si eu:

9 Responses to “Conducand viata”

1. Cristi says:

   May 4, 2009 at 7:41 pm

   Eu n-as sari cu porcaria aia nici pe milioane ))
2. Cami says:

   May 4, 2009 at 10:02 pm

   Decât bungee, mai bine săritura cu paraşuta de la 3000 de metri tot e mai safe… Am văzut care sunt riscurile pe un tip care a făcut bungee, aşa că oricât de tentant pare, eu una o să mă abţin
3. dy says:

   May 4, 2009 at 10:16 pm

   desi ma ingrozeste ideea de a cadea in gol mi’ar placea enorm sa fac o saritura, mai mult de dragul de a simti frica aia )
   good idea
4. luci says:

   May 4, 2009 at 11:42 pm

   eu unul as sarii, de mai multe ori.Doar posibilitati financiare sa am si o sa incerc tot ce`mi sare in cale
5. Luana says:

   May 6, 2009 at 5:27 am

   so you took the lazy way )

   vai, dar nu stii ca destinul ti-e scris de dumnezeu inca dinainte sa te nasti si ca tu nu poti sa il schimbi pentru ca fiecare actiune a ta nu face decat sa il indeplineasca?!! be afraid! be veery afraid! mda, lol. productiva gandire.

   esti batran.
   )
6. Nosfer says:

   May 6, 2009 at 5:08 pm

   Cristi – de fapt tu esti cel care trebuie sa dea milioane ca sa sara. Bine, o poti face si gratis dar pentru milioanele alea primesti si corzi, pe gratis nu primesti nimic )

   Cami – ce riscuri? spune tot inainte sa ma pierzi. Sunt cateva riscuri dar daca urmezi corect instructiunile, nu te prinzi de sfoara sau iti intra ceva in ochi din zbor, ai pus-o nu se moare, dar te poti alege cu niste rani nu tocmai placute.

   Dy – si eu tot d-aia m-as baga… sa simt frica si scap de ea. Nu am frica de inaltime, dar am altele eu. De exemplu mi-e frica de insucces si inca nu sunt dispus sa risc prea mult. Trebuie sa scap de chestia aia odata

   luci – adevarul e ca dupa ce sari odata si-ti place senzatia, sunt sigur ca vrei s-o mai repeti de cateva ori. Da’ e scumpa a dreq o saritura

   Luana – mmm am trecut pe la tine si am uitat sa te sun. Sa-mi fie rushine! Destinul ni-l facem singuri, but you know that
7. sorin says:

   May 7, 2009 at 3:13 am

   O vorba din popor spune asa “Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista”. Cam asta trebuie sa inteleaga si cei care sunt lasati condusi de destin. Degeaba stai cu mainile incrucisate si astepti destinul, daca tu nu faci ceva cu soarta ta.
8. ottous says:

   May 9, 2009 at 11:14 pm

   Eu fac parasutism, imi place, sunt component al lotului judetean Satu-Mare, si as vrea sa incerc si bungee jumping, e o nebunie curata, dar misto, decat toata ziua in casa!
9. Mihai Petrea says:

   June 3, 2009 at 10:30 pm

   Am si eu o parere vizavi de destin. Eu nu cred ca totul este gata scris de cand ne nastem.Cel putin nu vreau si nu pot sa cred una ca asta.Daca ar fi asa, viata nu ar mai avea nici un farmec. Eu cred ca in viata avem trasate mai multe drumuri si mai multe rascruci, depinde de noi ce alegeri facem la momentele respective. Nu vreau nici sa spun ca avem libertate totala de alegere, ca totul depinde doar de noi si de nimeni altcineva, ci spun ca avem predestinate un anumit numar de variabile, si fiecare isi poate imbunatatii sau nu calitatea si durata vietii prin alegerile pe care le facem. Oricum este putin ciudat cum gandim……cel putin prima jumatate a vietii facem tot ce ne sta in putinta sa ne distrugem corpul(tigari, alcool, sex neprotezat, droguri, somn insuficient, prietenii nepotrivite, mancare nesanatoasa)…….iar in ultima parte a vieti ne chinuim sa mai salvam ce mai poate fi salvat.De obicei atunci devenim mai religiosi si cand vedem cate boli se aduna, spunem ca asa vrea Dumnezeu….oare chiar asa sa fie???