Ma omoara vremea in ultimele zile si cand nu ploua din cer simt nevoia sa-mi ploua cumva in gat asa ca in fiecare zi profit de minunatele terase de pe centru si-mi mai racoresc corpul cu ceva lichid rece ca-s fierbinte rau si asta nu se intampla din cauza vreunei zane. Astazi, dupa ce am fost a doua zi consecutiv la facultate si n-am reusit sa aflu ce trebuie sa aberez la partea scrisa a licentei [pana marti trebuie sa fie si printata si legata, deci sunt in grafic, nu?], am luat-o usor usor pe centru sa ma intalnesc cu un amic care se remarca si el prin rezultate exceptionale la studiul dinamicii fluidelor reci si foarte reci.
Cum e mai grasun din fire n-a ajuns omu’ la timp asa ca am ochit o banca libera si m-am asezat oftand ca pensionarii cu gandul la greutatile vietii. Observam fiecare detaliu, citeam oamenii din priviri, ma bucuram de faptul ca vara sutienul tine de cald si tipele renunta la el dar faptul care m-a fascinat cel mai mult a fost imperecherea la porumbei. Asta e de fapt si tema articolului, fascinanta nu?
E plin de porumbei pe centru si probabil ala din fata mea era cel mai urat din grup de a fost exilat atat de departe. Un porumbel sters care nu impresioneaza cu nimic, un fel de boschetar in lumea porumbeilor, un porumbel pe care nu l-as manca nici cu rugaciuni. A pus el ochii p-o varianta feminina de-a lui care se misca agale la cativa metrii de el, s-a infoiat, s-a dat cocos desi nu era decat putin mai mare decat o vrabie, a scos sunete infecte din plamani pana a speriat o babuta care tragea un nepotel de un deget si chiar si aleasa lui s-a speriat si a fugit rapid.
Acum, nu s-a lasat el cu una cu doua si probabil esecul l-a motivat, a invatat din greseli si a renuntat la sunetele alea groaznice in minutul urmator cand s-a ivit urmatoarea ocazie. S-a speriat porumbita si s-a departat din nou dar totusi, cum n-a plecat prea departe era clar ca e si aia interesata. Si a venit a treia oara cu noroc cand s-au apropiat tot mai mult, s-au studiat atent si dupa ce si-au dat seama ca “merge” fiecare au zburat impreuna de acolo.
Concluzie, perseverenta da roade si nu doar la porumbei.
Of Doamne ce băiat indiscret. Ce-ar fi daca și ei ar sta alineați la geam când tu ești în tandrețuri cu o fata >:P =)).
..interesant ca intr-o lume care traieste cu viteza luminii se mai gasesc oameni nespecialisti(adica nu un biolog) care sa stea si sa urmareasca cu destul interes..din cate am observat eu…un ritual de imperechere la aceste vietuitoare…
Take care :*
Cand vine vorba de oameni e mai complicat pentru ca nu toate fetele sunt porumbite dragalase si pufoase… Deci uneori e foarte greu sa stii daca sa perseverezi sau nu
Mai fainule mai, ai uitat de tot de bloguletzul tau?
Eram chiar optimista ca gasesc un review despre Tiesto @ CokeLivePeninsula, dar cred ca va trebui sa fac the heavy job myself.
Sa auzim de bine!
Mai interesant e sa observi maimutele. Alea nu se asemana asa mult cu omanenii. Deci sunt fara inhibitii si impacate cu sexualitatea lor.
)
(sau ma insel?)
O zi racoroasa va doresc!
De ce-ai renuntat la a scrie pe blog ? Imi facea placere sa te citesc…
alter ego blog – mi-am facut firma si imi papa destul de mult timp. In curand o sa revin pe blog, ca parca mi-e dor sa mai scriu cate ceva din cand in cand. Pana atunci sunt la curent cu ce se intampla pe aici
No bafta ma
Hai mai, biznisman-ule. Merge treaba? Hai te pup, esti o dulceata